O adiere sublima anunta sosirea toamnei, in caleasca ei de frunze moarte , imbracata cu o rochie tesuta cu fire de aur, pe cap poarta o cununa batuta in pietre scumpe in forma de fructe.
De spaima ei au inceput sa rugineasca frunzele in codru si in vii,solzii frunzelor marunte s-au zburlit pe-o ramura.Si auzind din departare vocea ei tiranica toti ciulini pe carare... fug cuprinsi de panica.Gazele plapande amortite de frig cauta adapost sub stratul gros de frunze uscate. Ramurile sunt impodobite de culoare si lumina e... ca si frunzele care stralucesc... ca niste monezi de aur... pareau o comoara.Pe strada se plimba iernaticul vant si plange cu lacrimi de ploaie.Gradinile au ramas fara verdeata.Frunzele copacilor s-au asternut pe camp sub forma unui covor multicolor si fosnitor.Razele soarelui sunt din ce in ce mai palide.Florile se apleaca sarutand pamantul.Frunze multicolore se leagana in vant ca niste barcute pe apa.Padurea pare poleita cu aur.Peste coroanele de flacari ale copacilor,pasarile calatoare plutesc spre apa albastra a cerului.O flacara roscata aduna ghinde,alergand jucausa pe crengile ce se leagana in bataia vantului. Merele pline de culoare sunt pe crengute... precum cerceii cu grele nestemate.Soarele managaie pamantul amortit... iar furnicile marsaluiesc in cautarea proviziilor.Toamna are o rochie argintie facuta din mii si mii de ganduri bune,dar mai ales are acei ochi minunati,lumina din ei... e de aur.Toamna picteaza copacii goi.Din cer incep sa cada picaturi ca niste margaritare stravezii din ce in ce mai mari, mai reci si mai grele. Dar oare de ce plang norii ?! Poate dupa.... pasarile calatoare ce le tineau de urat in timpul verii, poate dupa incantatorul soare ce deodata s-a facut nevazut sau poate dupa copiii ce odinioara se jucau prin parcuri , facandu-i sa-si dezvaluie zambetul lor magic pe care nu multi il puteau aprecia.Lacrimile lui Septembrie uda pamantul!!!
